Durckheim Karlfried Graf – un nume prea puţin cunoscut cititorilor din România. Pentru Occident, el este unul din cei mai buni ghizi spirituali contemporani prin cărţile sale, un savant pasionat mai ales de „ştiinţa omului”, un adevărat maestru al artei de a trăi, în sensul în care a trăi înseamnă a-ţi regăsi rădăcinile fiinţei şi a trai pornind de acolo, devenind ceea ce eşti destinat să devii, înseamnă a trece de la „ceva” la „cineva”, cum spune Maurice Zundel.

Durckheim a simţit ca fiind de datoria lui să integreze în propria sa activitate de psihoterapeut o tradiţie orientală, să transplanteze în Occident experienţa spirituală japoneză, aşa cum atâţia alţii au încercat să facă. Însa el a avut în vedere omul occidental şi carenţa lui spre deosebire de omul oriental. Suferinţa fundamentală a omului este aceea de a-şi fi strain lui insuşi, de a nu putea să fie cel care este în fond, în esenţa lui. Femininul fiinţei a fost dat uitării. Preocuparea exclusivă pentru exterior, pentru stăpanirea şi organizarea existenţei lui în lume l-a facut pe om să-şi uite dimensiunea esenţială în favoarea dimensiunii existenţiale, să-şi piardă interioritatea. Toate cărtile lui pledează pentru regăsirea Fiinţei şi experimentarea realităţii ultime a omului.

Dintre cărţile scrise de el amintim aici doar: Zenul şi noi; Hara. Centrul vital al omului; Practicarea Căii interioare. Cotidianul ca exerciţiu; Maestrul interior. Maestrul, Discipolul, Calea; A medita. Pentru ce şi cum?; Experienţa transcendenţei etc.

În România, volumul de faţă este abia a doua ocazie de a lua contact cu spiritualitatea lui Durckheim. Prima ocazie a fost cartea de dialoguri cu preotul ortodox francez Alphonse Goettmann.

Pentru a participa la concurs, răspundeţi corect la următoarea întrebare: Din ce colecţie face parte această carte?

Termenul de trimitere a răspunsului: 21 iunie 2011
Premiile vor fi acordate prin tragere la sorţi, câştigătorii urmând a fi anunţaţi prin e-mail.

Participa acum la acest concurs !