Nu a existat niciun mare geniu fără o fărâmă de nebunie – Aristotel. Cei mai mulţi oameni pornesc de la o ipoteză fundamentală şi cât se poate de logică: cu toţii credem că sănătatea mentală produce rezultate bune, iar nebunia este o problemă.

Cartea aceasta susţine că cel puţin într-un domeniu de importanţă crucială nebunia produce rezultate bune, iar sănătatea mentală este o problemă. În situaţii de criză, ne descurcăm mai bine dacă suntem conduşi de lideri bolnavi mental, decât de oameni sănătoşi. Despre toţi marii lideri ai celui de-al doilea război mondial se poate dovedi, cu probe rezonabile, că au fost bolnavi sau anormali mintal: Churchill, FDR şi Hitler, după cum vom vedea; pe lângă ei, Stalin şi Mussolini, care au cunoscut episoade depresive severe şi probabil chiar şi maniacale.

Două personalităţi marcante ale mişcării pentru drepturi civile din America, John Kennedy şi Martin Luther King, erau, de asemenea, anormali din punct de vedere mintal. Aceste exemple sunt mai mult decât pure coincidenţe şi curiozităţi istorice. Ele sugerează existenţa unui tipar care, dacă este adevărat, a fost ignorat de către istorici şi publicul larg, dar care pare să fi modelat cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea mai mult decât oricare altă forţă. Odată ce începem să privim istoria prin această lentilă, nu mai putem nega raza de acţiune şi importanţa legăturii dintre nebunie şi calitatea de lider.

Pentru a participa la concurs, răspundeţi corect la următoarea întrebare: Ce meserie are Nassir Ghaemi?

Termenul de trimitere a răspunsului: 16 iulie 2012
Premiile vor fi acordate prin tragere la sorţi, câştigătorii urmând a fi anunţaţi prin e-mail.

Participa acum la acest concurs