Ghepardul, capodopera lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa, apare în „Raftul Denisei” într-o nouă traducere, împreună cu prefaţa lui Gioacchino Lanza Tomasi, fiul adoptiv al autorului, dedicată metamorfozelor pe care le-a suferit celebrul roman, precum şi cu două fragmente inedite şi câteva poeme cuprinse în aşa-numitul „Canţonier al Casei Salina”. Ghepardul a fost ecranizat în 1963, în regia lui Luchino Visconti, cu Burt Lancaster, Alain Delon şi Claudia Cardinale în rolurile principale.

Ghepardul este o carte singulară. Mai întâi, fiindcă poate fi socotită unica operă a scriitorului, cele câteva nuvele, eseuri şi fragmente autobiografice nerezistând în faţa ei. Apoi, fiindcă a avut un destin singular: respins rând pe rând de câteva mari edituri italiene, romanul lui Lampedusa a fost publicat în cele din urmă de editura Feltrinelli în 1958, la un an după moartea autorului, datorită excepţionalei intuiţii a scriitorului Giorgio Bassani, şi a înregistrat, imediat după apariţie, un fulgerător succes, amplificat de ecranizarea de referinţă a lui Luchino Visconti din 1963. În sfârşit, fiindcă a fost încununat cu Premiul Strega – caz unic, în istoria literaturii italiene, de acordare postumă a unui premiu. Dar nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat dacă Lampedusa n-ar fi reuşit ceea ce puţini autori au reuşit vreodată: să povestească declinul familiei Salina şi al unei întregi lumi, învăluindu-l în lumina ironic-melancolică a unui farmec dureros care ne fascinează cu precădere pe noi, oameni mo-derni îndrăgostiţi de crepuscul.

Pentru a participa la concurs, răspundeţi corect la următoarea întrebare: Enumeraţi două noi apariţii de la Humanitas Fiction!

Termenul de trimitere a răspunsului: 7 noiembrie 2011
Premiile vor fi acordate prin tragere la sorţi, câştigătorii urmând a fi anunţaţi prin e-mail.

Participa acum la acest concurs !