Cartea pe care o scoatem la concurs săptămâna asta se numeşte Manualul canibalului şi e scrisă de Carlos Balmaceda. Argentinian născut la Mar del Plata în 1954, Balmaceda e jurnalist şi autor a patru romane: La plegaria del vidente (Rugăciunea vizionarului) (1999), El evanghelio de Evita (Evanghelia Evitei) (2003), Manual del caníbal (Manualul canibalului) (2005) şi El punal de Dido (Pumnalul Didonei) (2007). Un scriitor solid, de formaţie mai degrabă clasică, în care se găseşte cumva strânsă experienţa a peste o jumătate de secol de romancieri sud-americani înzestraţi. Nu-mi place să ofer spoilere, aşa că n-o să vă spun dacă acesta este, într-adevăr, un manual de canibalism sau avem de-a face, aşa cum se întâmplă adesea, cu folosirea unui titlu înadins senzaţionalist pus de autor în scopul atragerii de cititori dornici de exotic şi scandal. O să vă spun doar că, în măsura în care acceptăm că oamenii, de când se ştiu ei, nu fac altceva decât să se mănânce între ei, chiar dacă metaforic vorbind, aproape toate cărţile pe care le citim vizează canibalismul, într-o formă sau alta a acestui omenesc, prea omenesc obicei.

Noi vă oferim manualul, domniile voastre ne oferiţi instrucţiuni de folosire, ca să spunem aşa. Duamnelor, domnişuarelor şi domnilor. Să presupunem că sunteţi pe o insulă. Din Oceanul Pacific, bine-nţeles. Naufragiaţi. Apă, cât China. Sărată, dar este. Mâncare, ioc. Ultimele douăzeci de sarmale au fost mâncate cu cinci zile în urmă, la fel şi ultimele două caserole de mici şi bere. Descoperi brusc că partenerul tău de croazieră are nişte copane apetisante şi că aceasta ar putea fi ultima ta şansă de supravieţuire în această lume mare şi frumoasă. Să n-o mai lungim, da?

Silit să alegi între viaţă şi moarte, îţi mănânci partenerul sau nu?

Răspunsul însoţit de argumentaţia cea mai convingătoare va primi cartea oferită de editura Vellant. Premiile vor ajunge la comentatorii inspiraţi din josul acestei pagini. Cei ce simt că ceea ce au ei de spus depăşeşte spaţiul obişnuit al unui comentariu, sau care ştiu că informaţiile pe care le deţin sunt în măsură să le pună viaţa în pericol, au ca singură variantă trimiterea unui mail către arte@1001arte.ro. Iar cei ce scriu pe propriul blog despre carte, concurs, Vellant sau 1001arte, în cazul în care mai există asemenea temerari galanţi, vor fi şi ei premiaţi pe măsură.

Small print note: premiile vor fi transmise câştigătorilor sau persoanelor de contact ale acestora în România. Cei care din, diferite motive, doresc să renunţe la carte, vor numi un alt câştigător. Câştigătorul unei ediţii nu va putea câştiga premiul ediţiei imediat următoare. Dar va fi rugat să participe oricum, în semn de mulţumire sau măcar pentru înviorarea atmosferei generale. După o săptămână de la anunţarea câştigătorilor, premiul se reportează.

Recapitulăm: premii în cărţi pentru comentarii, mail sau blog, de vineri până marţi. Comentaţi?

Informaţie de ultimă oră: în situaţii excepţionale, se poate acorda şi un premiu-surpriză, potrivit unor criterii secrete, cunoscute doar de organizatori…

Participa acum la acest concurs !