Iar acum, la masa din berărie stăteau patru domni eleganţi, în costume de culoare închisă, cu cămăşi în culori pastel, dar un pastel discret, şi cu cravate asortate – Liviu, pentru că aşa se obişnuise de multă vreme, din cauza serviciului, Waldemar pentru că nu avusese de ales, iar Spiridon şi Grigore, care de obicei nu manifestau niciun interes pentru înfăţişarea lor, arătau astăzi ca scoşi din cutie, din motive cunoscute doar de ei. La masă erau cinci scaune, iar pe cel liber trona Kundigatta – pentru că, într-un fel, era un membru al grupului lor.

Tot ce îşi doreau cei patru prieteni – cinci, daca o punem la socoteală şi pe Kundigatta – era să stea să discute, la o bere rece, despre problemele mai mari sau mai mici ale lor şi, neîndoios, să pună ţara la cale. Dar aşa cum se întâmplă, când ţi-e lumea mai dragă, lucrurile iau o întorsătură neaşteptată, iar Waldemar este luat pe nepusă masă şi dus pe tărâmul zânelor – unde va fi pus în faţa unui şir de evenimente pe cât de importante pentru tărâmul fantastic, pe-atât de amuzante.

Pentru a participa la concurs, răspundeţi corect la următoarea întrebare: În ce gen se încadrează romanul „O după-amiază cu bere şi zâne”?

Termenul de trimitere a răspunsului: 25 ianuarie 2010
Premiile vor fi acordate prin tragere la sorţi, câştigătorii urmând a fi anunţaţi prin e-mail.

Participa acum la acest concurs !