Fraa îşi ridică privirea. Trupuri pavau cărarea ei. Leşuri căzute în luptă. Mirosul morţii o îneca. Sângele curs pictase iarba, iar dincolo, spre Mnemess, nici pic de praf nu se mai ridica în zare, doar moartea.

Ţipă, dar nimeni nu avea să o audă. Privi în jur, nimeni nu mai era în viaţă. O ultimă arkudă privi spre ea înainte să-şi dea duhul. Nimeni, nimeni nu scăpase. Doar ea. Ea, ca o adevărată regină, ştiuse să rămână în viaţă până la capăt. Se sfârşise.

Jocul demonic se încheiase. Războiul apusese în acelaşi timp cu cercul solar. Acum şi el, soarele, îşi revărsa razele roşii peste trupurile înmărmurite. Zeii îi răspundeau cu un astru însângerat. Şi atunci, totul i se păru cu atât mai macabru. Mai trist. Mai plin de nimic. Nici un suflu. Doar moarte.

Fraa îşi plecă fruntea. Îşi atinse talismanul. Poate că zeii o încercau. Poate că o doreau în viaţă cu un motiv anume. Privi din nou în jurul ei: pitici, arkuzi şi veşnicii duşmani, cu toţii rugându-se la picioarele ei în somnul morţii.

Shar’hanii îşi încercaseră norocul, încă o dată. Doar ea fusese acolo să le răspundă, doar ea şi rasa piticească. Acum toţi erau morţi. Poporul ei nu mai era. Tot ceea ce mai rămăsese din el, nu îi mai era de nici un ajutor.

Şi acum, în ce parte avea să o apuce? La ce uşi avea să bată şi cine avea să îi mai răspundă? Ar fi vrut să plângă sau, cel puţin, să îşi lase picioarele să se odihnească. Dar nu avea să zăbovească, dorinţa morţii ar fi cuprins-o. Şi nu ăsta era sfârşitul. Nu încă, nu acum.

Pentru a participa la concurs, răspundeţi corect la următoarea întrebare: Numeşte alte două titluri ale autoarei

Termenul de trimitere a răspunsului: 24 iunie 2010
Premiile vor fi acordate prin tragere la sorţi, câştigătorii urmând a fi anunţaţi prin e-mail.

Participa acum la acest concurs !