Patrimoniu viu al umanităţii, şamanismul este o sursă de cunoaştere a omului şi a naturii existenţei sale. Mircea Eliade afirma că şamanismul este cea mai veche şi mai larg răspândită tradiţie ocultă. Apărut cu mult înainte de a se fi conturat instituţiile religioase, şamanismul a facilitat încă din vremurile ancestrale conţtientizarea valorii existenţei omeneşti, ancorată într-o sacralitate ce avea nevoie să fie recunoscută şi respectată.

Şamanul este acel mesager, mediator între două ţarâmuri, vizibilul şi invizibilul, având rolul de a stabili o legatură cu sacrul în folosul întregii comunităti din care face parte.

Definitoriu pentru calităţile şamanului este modul cum comunică nemijlocit cu lumea nevazută. În extazul şamanic, sufletul propriu părăşeste corpul fizic şi pătrunde în lumea de dincolo unde dialoghează cu spiritele. Restabilind astfel legătura între sacru şi profan, şamanul nu numai că obţine binele semenilor săi, dar le revelează acestora stransa legatură care există între om şi natura. Îndemnul şamanic era acela al respectului faţă de sine, faţă de ceilalţi şi faţă de viaţă în general, deoarece omul nu este decât o părticică din întregul cosmos.

Şamanismul ne arată ca vizibilul nu este decât un strat subţire, un înveliş fragil al invizibilului, care îşi are temeiul în unitatea tuturor lucrurilor. În Univers, totul se leagă, existenţele sunt egale valoric şi depind unele de altele întrucât s-au ivit din aceeaşi sursă sacră.

Pentru a participa la concurs, răspundeţi corect la următoarea întrebare: Enumeraţi două recomandări de pe situl Editurii Herald!

Termenul de trimitere a răspunsului: 14 iunie 2011
Premiile vor fi acordate prin tragere la sorţi, câştigătorii urmând a fi anunţaţi prin e-mail.

Participa acum la acest concurs !