Dintre toate scrierile lui Porfir, cea care a avut în timp influenţa cea mai mare asupra culturii a fost scurta sa introducere la Categoriile aristotelice. Ajungând în Evul Mediu prin traducerea latină a lui Boethius, a fost de ajuns, prin cele câteva cuvinte de la început, ca să pornească întreaga discuţie legată de ‘universalii’, de care era preocupată scolastica timpurie. Acest lucru desigur nu s-a datorat vreunei originalităţi speciale, ci prezentării concise şi clare a punctelor teoriilor rivale susţinute de platonicieni, peripateticieni şi stoici.

Din ceea ce a rămas consemnat legat de doctrinele metafizice ale lui Porfir, se observă o mai accentuată tendinţă către elaborarea metodei triadice de a grupa, sistematizată şi mai mult de neoplatonismul târziu. Totuşi, adevărata importanţă a scrierilor în care el a prezentat doctrina şcolii s-a datorat, aşa cum au recunoscut contemporanii sai, perspicacităţii cu care Porfir a pătruns gândirea esenţială a maestrului său şi clarităţii cu care a expus-o. Un exemplu al acestui lucru poate fi furnizat din Sentenţia. Acest tratat prezintă un interes mai general prin exemplele oferite de probleme etice ridicate şi discutate în antichitatea târzie, nu în spiritul cazuisticii scolastice, ci dintr-o dorinţă autentică de a le rezolva în lumina conştiinţei reflexive.

În Sententiae poate fi observată o preocupare faţă de etică, care conţine o clasificare mult mai sistematică a virtuţilor decât cea pe care Plotin a oferit-o la modul explicit. Porfir le clasifică în virtuţi civice, purificatoare, contemplative şi paradigmatice. Virtuţile din prima clasă eliberează sufletul de excesul ataşării patimaşe de corp şi produc cumpătarea; cele din a doua clasă îl eliberează complet de ataşarea sa, astfel încât acum să se poata îndrepta către binele său adevărat. A treia clasă cuprinde virtuţile sufletului ce are o activitate inteligibilă; a patra, cele care se afla în intelectul însuşi, spre care sufletul îşi inalţă privirea, văzându-le ca modele. Noi trebuie să ne preocupăm în principal de virtuţile din a doua clasă, având în vedere că trebuie să fie dobândite în viaţa aceasta. Prin intermediul acestor virtuţi, are loc o ascensiune către virtuţile contemplative ale sufletului şi către cele care sunt modelul acestora din intelectul pur. Condiţia purificării este cunoaşterea de sine.

Pentru a participa la concurs, răspundeţi corect la următoarea întrebare: Câte pagini are cartea „Sentenţe despre naturile inteligibile”?

Termenul de trimitere a răspunsului: 26 februarie 2012

Premiile vor fi acordate prin tragere la sorţi, câştigătorii urmând a fi anunţaţi prin e-mail.

Participa acum la acest concurs !