Pe 4 aprilie 1821 vedea lumina zilei, la Krefeld, Heinrich Band, părintele bandoneonului. Band a moştenit de la tatăl său un magazin micuţ de instrumente muzicale.

Profesorul de muzică vindea şi acordeoane, aşa-numite concertina, pe care le procura de la o fabrică saxonă. Mai bine spus, se străduia să le vândă.

După ce, însă, prin 1848, a modificat instrumentul, vânzările au început să crească. Cererile pentru noul instrument creat de Heinrich Band – bandoneonul – aveau să sosească mai târziu nu doar din întreaga Germanie, ci şi din diferite colţuri ale lumii.

Cum a ajuns bandoneonul în Argentina, devenind instrumentul caracteristic al muzicii de tango nu e sigur, se pare, însă, că via New York. Cert este că la sfârşitul secolului al XIX-lea Buenos Aires atrăgea imigranţi de pretutindeni, în număr foarte mare, majoritatea provenind de pe bătrânul continent. Aici, în barurile şi bordelurile metropolei de la Rio de la Plata, s-a născut tangoul, izvorât din muzica imigranţilor europeni şi a sclavilor africani. Grăitoare şi pline de frumuseţe şi eleganţă sunt imaginile referitoare la începuturile acestui dans senzual, realizate de celebrul cineast Carlos Saura în pelicula sa „Tango”.

Iniţial considerat un dans obscen, provocator, practicat în medii rău famate, tangoul a reuşit, încet, încet, să trezească şi interesul clasei superioare a societăţii argentiniene, cunoscând perioada sa de aur între 1935 şi 1955.

Starul incontestabil al muzicii de tango din prima jiumătate a secolul XX, cel care a contribuit considerabil la răspândirea acestui gen muzical peste hotarele Argentinei, a fost Carlos Gardel. Şi astăzi muzica lui Gardel îi inspiră pe iubitorii de tango argentino de pretutindeni.

La mijlocul anilor 1950 se conturează un nou stil – tango nuevo, în care regăsim alături de elemente de jazz şi influenţe ale unor compozitori precum Stravinski sau Bartók.

Întrebarea noastră: Cum se numeşte părintele tango nuevo, compozitor remarcabil, excelent bandoneonist, care a dedicat oraşului său mult iubit, Buenos Aires, şi locuitorilor săi, numiţi „porteños”, numeroase lucrări, între care şi, ca aluzie la celebra compoziţie a lui Vivaldi, „Las cuatro estaciones porteñas” (Cele patru anotimpuri la Buenos Aires)?

Aşteptăm să ne scriţi pe adresa: romanian[@]dw.de

Participa acum la acest concurs !