Cu un deceniu în urmă, la 1 ianuarie 2002, germanii renunţau la marcă pentru a adera la spaţiul euro.

Peste 300 de milioane de europeni din 12 ţări ale UE aveau să să-şi ia adio de la monedele lor naţionale, urmând să plătească, de atunci înainte, cu euro.

Responsabilii politici germani şi europeni nu conteneau să vorbească despre însemnătatea economică, politică şi socială a acestui pas – „cel mai important pe calea integrării europene” – în opinia lui Wim Duisenberg, preşedintelui Băncii Centrale Europene, la acea vreme.

Costurile campaniei publicitare menite să evidenţieze avantajele noii monede, suportate de Banca Centrală Europeană, s-au ridicat la aproximativ 80 de milioane de mărci.

La fabuloasa petrecere de Revelion, organizată în faţa Porţii Brandenburg din Berlin, care marca nu doar trecerea la un nou an, ci şi trecerea la o nouă monedă, ministrul german al Finanţelor, Hans Eichel, califica data de 1 ianuarie 2002 drept „zi istorică” deoarece noua monedă va asigura „bunăstarea şi pacea în secolul XXI pe continent”.

Entuziasmul oamenilor politici nu era împărtăşit, însă, de toţi germanii. Nu puţini s-au despărţit greu de moneda care le-a adus şi garantat, timp de câteva decenii, bunăstarea şi nu puţini sunt cei care o mai regretă şi astăzi. „Ceva aşa de frumos ca marca germană nu va mai exista niciodată”, spunea, cu nostalgie în glas, o femeie într-un reportaj realizat de Deutsche Welle în acele zile.

Între timp, numărul ţărilor care au aderat la zona euro a crescut la 17.

Întrebarea noastră: Cum se numeşte cel mai proaspăt membru al spaţiului euro?

Dacă ne scrieţi pe adresa romanian[@]dw-world.de, aveţi şansa de a câştiga unul din premiile DW, între care un iPod.

Participa acum la acest concurs !