Principale sau secundare, reale sau ireale, pozitive sau negative, personajele romanelor pe care le citim ne incanta cu evolutia lor sau, din contra, ne fac sa le dispretuim.
Dar ce se intampla in momentul in care descoperim ca unul dintre personaje seamana izbitor de mult cu noi insine? Mie mi s-a intamplat sa ma identific cu un personaj de roman si chiar am ajuns sa invat cum sa ma comport intr-o anumita situatie datorita celor citite in cartea respectiva.
Raspundeti printr-un comentariu in pagina de concurs la intrebarea „Care este personajul de roman de la care considerati ca ati invatat ceva?„, incercati sa argumentati raspunsul vostru si puteti castiga unul dintre volumele prezentate mai jos, oferite de Ele.ro impreuna cu Editura Tritonic.
Zilele mele cu Renata de Alexandru Petria
Ma intrebam daca am trait destul ca sa pot scrie veridic, daca am suficienta experienta de viata, daca nu sunt prea necopt, cu coaie inca de pitigoi. Si-mi dadeam seama ca schioapat, ca n-am acumulat suficient, dar consideram ca pot sa compensez inteligent din lecturi si din filmele vazute. Sunt mort dupa filme, cateodata am urmarit si 24 de ore neintrerupt filme. Pana ma usturau ochii si se inchideau si daca as fi pus scobitori intre pleoape, ca in Tom si Jerry. Nu vroiam sa ratez, sa-mi iasa o balega ca multor altor scriitori, paralela cu viata. Vroiam sa simta fumul tigarii cititorul cand un personaj fumeaza sau mirosul ciorbei cand acelasi personaj mananca la pranz.
Regina Arkuda si amuletele puterii de Oana Stoica Mujea
Fraa isi ridica privirea. Trupuri pavau cararea ei. Lesuri cazute in lupta. Mirosul mortii o ineca. Sangele curs pictase iarba, iar dincolo, spre Mnemess, nici pic de praf nu se mai ridica in zare, doar moartea. Tipa, dar nimeni nu avea sa o auda. Privi in jur, nimeni nu mai era in viata. O ultima arkuda privi spre ea inainte sa-si dea duhul. Nimeni, nimeni nu scapase. Doar ea. Ea, ca o adevarata regina, stiuse sa ramana in viata pana la capat. Se sfarsise. Jocul demonic se incheiase. Razboiul apusese in acelasi timp cu cercul solar. Acum si el, soarele, isi revarsa razele rosii peste trupurile inmarmurite. Zeii ii raspundeau cu un astru insangerat. Si atunci, totul i se paru cu atat mai macabru. Mai trist. Mai plin de nimic. Nici un suflu. Doar moarte.
A doua luna plina de Kelley Armstrong
A doua luna plina este continuarea romanului Luna plina scris de autoarea de origine canadiana Kelley Armstrong din ciclul „Lumea de Dincolo”.
Elena Michaels este singura femeie varcolac din lume, transformata cu zece ani in urma de iubitul ei. Tocmai cand ajunge si ea sa se obisnuiasca cu aceasta situatie infricosatoare, o tanara vrajitoare ii spune Elenei Michaels ca un grup de oameni de stiinta rapesc fiinte supranaturale pentru a face experimente pe ele. Elena ignora avertismentul. Insa curand va fi confruntata cu adevarul despre „Lumea Cealalta”, cand este rapita si aruncata intr-o celula impreuna cu vrajitoare, vampiri, samani, semi-demoni si alti varcolaci. Elena descopera in scurt timp ca a avea de-a face cu colegii ei captivi este cea mai mica dintre grijile ei. In aceasta inchisoare, cei care au cheile celulelor sunt adevaratii monstri.
Regulament concurs:
Concursul se desfasoara in perioada 25 mai – 1 iunie 2010;
Participa la concurs toti cei care au postat un comentariu pertinent la intrebarea concursului;
Comentariile copiate de la alti participanti vor duce la anularea participarii la concurs;
Se vor desemna 3 castigatori a cate o carte;
Castigatorii vor fi anuntati pe site in pagina concursului, pe data de 2 iunie 2010;
Castigatorii vor primi mail de confirmare la care vor trebui sa raspunda in termen de 3 zile de la data primirii, altfel premiul devine nul.
Participa acum la acest concurs !